In seara asta m-a luat o crunta nostalgie pe neasteptate, am devenit brusc melancolica si ganditoare..ca intr-un film fotografic am revazut toate amintirile petrecute cu tine, de la inceput pana la sfarsit. As fi incredibil de perfida daca nu as recunoaste ca mor de dorul tau..am fost cei mai buni prieteni, m-ai iubit, te-am iubit si eu apoi la randul meu, in felul meu, asa cum nu ti-ar fi fost niciodata de ajuns, dar te-am iubit sa stii..mi-e dor de clipele petrecute impreuna, mi-e dor sa ma iubesti, mi-e dor sa tin la tine, mi-e dor sa fim prieteni, sa vorbim ore intregi pana dimineata, sa ne spunem toate secretele, temerile, emotiile, sa radem impreuna, sa ma tachinezi, sa te tachinez, sa vii la miezul noptii la fereastra mea, sa ma cauti, sa ma suni, sa-ti fie dor de mine, pe scurt mi-e dor de TINE, si chiar daca ti-ai schimbat parerea radical despre mine, chiar daca nu mai suntem ceea ce am fost, chiar daca acum ai pe cineva si am si eu pe cineva..o parte din mine va ramane mereu langa tine oricat de mult timp ar trece voi avea o slabiciune pentru tine..nu m-am schimbat asa cum crezi, sunt aceiasi ,poate mai matura..poate..si chiar daca stiu ca nu vom mai fii niciodata cum am fost pentru ca e greu sa treci peste orgoliu, e greu sa ierti aceiasi greseala repetabila la infinit, toate au o limita si-n plus tu mereu o sa crezi ca ai dreptate...cu toate defectele noastre, mereu o sa existe o legatura intre noi, asa cum polurile opuse ce se atrag asa suntem noi, diferiti si in acelasi timp la fel..